Timpul din noi

Sunt o mână de nisip
pe care-o poți închide
într-un singur adevăr.
Nu mă voi supăra
dacă se va numi
Clepsidră
și dacă te va ajuta
să măsori
Timpul iubirii,
Timpul încrederii,
Timpul așteptării,
Timpul tăcerii,
TIMPUL…

Aștept un suflet
Care să mă doară
Mai tare decât
Sufletul meu.

Vis de primăvară

Norul acesta negru
va fi ,cândva, o stea.
Și norul alb , la fel,
o altă stea pe cer.
Doar strălucirea lor
va fi ,cândva, a mea.
Doar strălucirea lor
mă va elibera...

Ultima carte

Și această clipă
intră în colierul
păcatelor lumii.
Din fotolii
confortabile
se mai fac pariuri
pe clipele noastre
de bucurie.
Se joacă istoria
pe ultima carte,
când parfumul nopții
nu se mai deosebește
de alte parfumuri.
Și această clipă
intră în colierul
păcatelor lumii.

Singurătatea fiecăruia

Vacanțele,
singurătatea fiecăruia
și sufletul meu trist
de august
aduc adieri
de toamnă timpurie
într-o lume în care
primăverile se scaldă
în soarele amiezii.
În fiecare dimineață
de august
m-am rugat.
Pentu iubire
m-am rugat.
Soarele ei
să încălzească
fiecare trup abătut.
Soarele ei
să scoată la suprafață
fiecare suflet ascuns.
Soarele ei să aline
singurătatea fiecăruia
și sufletul meu trist
de august.

Mi-e dor

Mi-e dor
de primul sărut
al pământului,
mi-e dor
de crengile
pline de jale
ale salciei
care m-a ocrotit,
mi-e dor
de salcâmul
în care
am descoperit
treptele urcușului.
Mi-e dor
de cireșul
ale cărui fructe
m-au hrănit
și ale cărui ramuri
m-au ajutat
să iubesc riscul.
Mi-e dor
de plopul
care mi-a arătat
sensul drept
spre nemurire.
Mi-e dor
de zarzărul
sub a cărui umbră
am învățat
să citesc și să scriu.
Mi-e dor
de grădina cu flori,
de mărul
din mijlocul ei,
care au trezit
în mine puritatea,
candoarea, sensibilitatea.