ŞTEFĂNESCU Elena, n. 10 aprilie ,într-un an de glorie, la Zimnicea. Studii Liceale la Zimnicea şi Universitare la Bucureşti. Poetă, prozatoare, publicistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.


  Prima carte, Statuile din noi, 1980, apare sub auspiciile Institutului de Istorie şi Teorie Literară ,,G. Călinescu”, la ,,Relief românesc”, prefaţată fiind de criticul şi istoricul literar Marcel Duţă. Mai publicase în antologii, ca de exemplu, ,,Interferenţe”, 1978 şi 1979 ; ,,Ivirea astrelor” , 1979, în ,,Luceafărul”, ,,Tribuna” , ,,Cronica”, ,,Flacăra”, alte ziare şi reviste, având dese apariții și în Revista Literară Radio.


  Revine exploziv după 1989. În 1990, la editura ,, Cuvântul românesc”, publică Blesteme esenţiale, proză (cu un tiraj foarte mare pentru acele vremuri), apoi în fiecare an o carte sau două, fiind ,,cel mai performant nume literar de după Revoluţie “ (A.Goci)


Criticul literar Constantin Sorescu îi editează, în 1994, la ,, Fiat Lux “, 2 cărţi de poezie, Casa din subconştient și Doi de treflă.
... ,, Eu am citit şi recitit cărţile Elenei Ştefănescu. Pe măsură ce le-am recitit şi, iată, acum, ascultându-le, înteleg, încă odată, cât de profunde sunt apele limpezi. Pentru că aceasta este poezia Elenei Ştefănescu o apă limpede şi, datorită limpezimii sale, atât de profundă “ ...
  (C. Sorescu, Radio Uniplus, Radio Cultural, Radio Tineret, Radio Total, Antena Bucureştilor, Radio Delta şi B.B.C.)


  Tot la ,,Fiat Lux”, în 1995, apare cartea de poezie – Poeme drăceşti – Dialogue with Dracula – carte ce va avea un amplu circuit naţional şi internaţional, lansată fiind la Congresul mondial Dracula. Primul tiraj se termină în ziua lansării, se vinde pe valută, apar foarte multe cronici, de-a dreptul de răsfăţ, iar un savant american îşi elaborează lucrarea ştiinţifică, prezentată la Congresul mondial al oamenilor de ştiinţă, inspirându-se din versurile Elenei Ştefănescu din Dialogue with Dracula : ,, De ce/brazii/îşi schimbă/nuanţa de verde/ în luna mai ? “, păstrând numele poetei din România alături de numele său. Se impunea o a doua ediţie a acestei cărţi. Ea va fi prefaţată de Laurenţiu Ulici, preşedintele de atunci al U.S.R. şi va fi lansată la Târgul Internaţional de carte – Bucureşti- 1995. ”Predominant maieutic, mizând aşadar pe forţa de sugestie a interogaţiei, discursul liric al Elenei Ştefănescu din aceste “poeme drăceşti” este rezultatul unei priviri, tăioase ca un bisturiu, aruncate în realitatea istorică imediată [vreme de tranziţie, deh…] şi, totodată, al tratării acestei priviri în regim mitologizant, referentul mitologic fiind mitul lui Dracula, originar din curba Carpaţilor, dar frecventat cu asiduitate în occidentul european şi nord-american.Poeta semnalizează recurenţa răului şi încearcă poeticeşte – prin figurile metaforei – un fel de exorcizare simili sarcastică, fără a-şi face însă iluzii neoromantice dimpotrivă, cu o doză de scepticism, care, finalmente, printr-un transfer pe care numai poezia îl poate izbuti, dă discursului, laconic şi aparent dezafectat, un sens liric.” {Laurenţiu Ulici}


  În 1996 apare la ,, Fiat Lux “ Rugă pentru Vatican – A prayer to Vatican - Preghiera al Vaticano.
,,Cunoscuta poetă Elena Ştefănescu, răsfăţată de cititori şi de critica literară, vine cu Rugă pentru Vatican în întâmpinarea unuia dintre cele mai frumoase deziderate ale acestui sfârşit de secol, dezideratul ecumenic. În poemele sale, care au limpezime, geometrie şi tărie de cristal, răzbate dorinţa de a evidenţia ceea ce au comun şi peren marile forme ale creştinismului, ortodoxia şi catolicismul. Spirit acid polemic sub aparenţe surâzătoare, poeta îşi evocă propria pătimire în numele credinţei, ia atitudine faţă de tot ceea ce şi faţă de toţi cei care pângăresc valorile morale ale creştinismului şi îndeamnă la credinţă curată în Dumnezeu, la faptă roditoare şi la comuniune întemeiată pe iubirea de aproapele nostru ... Şi în Rugă pentru Vatican poezia Elenei Ştefănescu rămâne o poezie a trăirii rotunde, plenitudinare, deopotrivă în registrul comic şi în registrul tragic. Cea care scrie are puterea de a râde şi de a plânge cu tot sufletul, de a se bucura, dar de a se şi revolta cu toată fiinţa ... E fără îndoială că versurile în italiană şi engleză (caz rar chiar în peisajul poetic occidental ) vor asigura cărţii Rugă pentru Vatican o meritată carieră internaţională ” . Succesul a venit, aşa încât, după ,, Fiat Lux “ , în 1998, editura ,, Globus “ publică ediţia a doua, cu o postfaţă de Aureliu Goci, cuprinzând şi o parte din referinţele critice : ,, Cu versuri de o limpiditate clasică şi un mesaj de mare directitudine, ce comportă un fel de ambiguitate a transparenţei, ne obişnuise Elena Ştefănescu şi în cărţile sale anterioare, autoarea devenind unul din cele mai performante nume literare după Revoluţie. Elena Ştefănescu susţine astăzi – lucru destul de curios, pentru că a mai fost la modă şi la începutul veacului – un gen de << poezie de concepţie >> , <<lirică filosofică>>, << confesiune intelectuală>> ... Creaţia Elenei Ştefănescu are puţine tangenţe cu specificul feminin reputat al tradiţiei. Discursul liric evoluează logic, condus raţional, dintr-un punct de vedere cerebral, într-un sens supravegheat ca să fie convergent cu toate ideile principale, conştientizate anterior într-un program ... Noua societate de consum – care, din păcate, nu este şi de consum textual, ci de un consumism numai în zona senzaţionalului sau derizoriului – nu înscrie, în prima sa o mie de priorităţi, programe sau proiecte, şi poezia. Nu o înscrie deloc. Şi totuşi frumoşii nebuni ai versului scriu în continuare ... mai cred în utopia parapsihologică, în nebunia că într-o zi lumea se va alinia cuminte şi va înflori ca un copac semperviviscent la auzul unei strofe divine. Elena Ştefănescu este un asemenea posedat de poezie. Cele 35.000 de exemplare din Blesteme esenţiale , un roman de factură lirică, au îmbogăţit o editură, Poemele drăceşti sau Dialogurile cu Dracula s-au vândut pe valută. Rugă pentru Vatican s-a epuizat în scurt timp. O reeditare se impunea.” ( Aureliu Goci)

  ,, Rugă pentru Vatican este o carte pe care am citit-o ieri după-masă, aseară, azi-dimineată, dar pe care trebuie s-o recitesc, pentru că este o carte ce îndeamnă la meditaţie, o carte ce îndeamnă la retragere în forul lăuntric, la o cugetare asupra noastră, asupra lumii. Poeta, d-na Elena Ştefănescu, ne îndeamnă să ne gândim mai mult la noi, cei pe care nu ne descoperim decât rareori şi nu întotdeauna cu bucurie... Poezia Elenei Ştefănescu este verb în înţelesul primordial al cuvântului, în înţelesul îndemnului spre descoperirea marilor taine ale lumii... Titu Maiorescu spunea cândva – şi, ca de obicei, e plin de o dureroasă actualitate – să nu înecăm un pustiu de idei într-un potop de cuvinte >> . Or, ceea ce izbuteşte cartea Elenei Ştefănescu este să dea pustiului din noi şi din afara noastră consistenţa fertilă a ideii şi să lase cuvântului numai acest drept de a isca muzică din freamătul acesta al lucrurilor pline de viaţă şi de înţeles”... (prof. univ. Dan Grigorescu)

   ... De la afirmaţia candidă din ,, O nuanţă de mov” ,, M-am născut într-o eprubetă în care se făceau experienţe politice” , până la interpretarea tăcerii ca semn al Divinităţii, poeta atinge în vers o zonă sensibilă, poate cea mai sensibilă a spiritualităţii noastre, credinţa, cu filonul ei uman – iubirea : ,, Eu cred că Dumnezeu ne ocroteşte şi pentru iluziile din interiorul fiecăruia... “ (Odette Hanganu )

  ... ,, Cultivând o poezie a întrebărilor, dar şi a meditaţiei, a comunicării prin metafore simple şi lesne de respectat, Elena Ştefănescu se mai evidenţiază şi printr-o racordare la valorile existenţiale ale prezentului, ceea ce îi dă o notă personală şi o face interesantă, individualizând-o totodată în contexul liricii colegilor ei de generaţie .…” (Florentin Popescu)

  La 4 martie 1997, lansează la Teatrul ,, Casino Victoria “ cartea Ruleta tranziţiei apărută la editura ,, Levant “ – 1996. Transformă o lansare de carte, ca de fiecare dată de altfel, într-o sărbătoare cultural-mondenă, cu actori, cu aplauze la scenă deschisă , critici literari, televiziuni, posturi de radio, cu transmisiuni în direct, mulţi, foarte mulţi ziarişti şi public ales.

  ,, Aş putea afirma că Elena Ştefănescu este un adevărat fenomen al literaturii post-revoluţionare, cu 7 cărţi în 7 ani, câţi au trecut, cred că a atins apogeul de performanţă. Se vede că a avut acumulări şi latenţe îndelungate, iar această explozie din ultimii ani ar putea-o defini ca una din cele mai performante poete ale zilei ...Acest gen de poezie, care s-a mai purtat pe la început de secol , este o poezie de concepţie, o lirică intelectuală, o poezie structurată tematic. De fapt, fiecare din volumele Elenei Ştefănescu este construit extrem de riguros, vertebrat pe o idee, pe care o duce până la capăt. Această poezie este poezia tuturor vremurilor şi tuturor spaţiilor...

  Ce conexiuni se pot stabili între poezie, tranziţie, ruletă ? Cred că ideea este aceea de şoc. De aceea am fost aduşi aici, la cabaret, pentru că un show politico-poetic nu a existat. Elena Ştefănescu îşi trasează un drum propriu în poezia românească, a unei lirici de mare directitudine şi simplitate... Dincolo de formula sa de a construi sistematic, de a construi coerent, extrem de structurat, poezia, Elena Ştefănescu lucrează în zone care, de obicei, sunt non poetice. Aici este marea artă a domniei sale, de a transforma în poezie lucruri din zona derizoriului şi a cotidianului... (Aureliu Goci)

...urmatoarea