În 1998 – la ,, Curierul Dunării “ apare o altă carte din ciclul Dracula, în ediţie bilingvă, Prinţesa valahă – servitoare de lux la balul Dracula – Wallachian princess high-life maid at the Dracula ball, lansată şi la Castelul Dracula din Pasul Bârgăului pentru cititori de pe toate meridianele.


  ,, Construită pe un oximoron filozofic, ce traduce o sincopă existenţială, cartea aceasta de versuri atrage multe alte conotaţii şi chiar un nivel ezoteric ... << Prinţesa valahă >> nu poate fiinţa decât în << universul Dracula >>, care este şi timp şi spaţiu, cronologie şi localizare... Ciudatul bal la care participă are un sens ritualic : cineva trebuie să moară pentru ca universul acesta să rămână intact ... << Prinţul valah >> - o legendară absenţă între paginile cărţii – şi-a pierdut partenera pe-o singură carte. A câştigat Contele Dracula. Dar ea, care i-a citit pe Freud, Young şi Nietzsche, e un trofeu dificil. Pe când invitaţii la misteriosul bal deţin puteri, bogaţii nelimitate şi chiar extensiuni supranaturale, Prinţesa nu are decât un singur lucru de partea sa, timpul – nu timp, ci TIMPUL ...


  Se pot imagina multe scenarii narative pe sugestiile primite din câmpul poetic de semnificaţie, dar nici unul – şi nici toate la un loc – nu pot epuiza întreaga bogăţie de sensuri ale textelor. Într-un fel, acceasta poate fi poezia sec. XXI ...

  Sensul superior al poeziei Elenei Ştefănescu stă în capacitatea de a se proiecta în universuri sau fiinţe imaginare, de a percepe lumea prin perspective şi filozofii care, să spunem, nu-i aparţin. Ea reuşeşte să intre pe deplin în identitatea prinţesei valahe, să construiască un discurs în care anihilează răul ce se numeşte Dracula. Interesant este că autoarea creează în jurul acestor identificări şi proiecţii ale sale, un fel de jocuri intelectuale – aici intervine şi un << incognito >> - de înscenări dramatice în care îl implică şi pe < <cititorul >> neştiut, pe fratele viclean care poate fi Dracula însuşi.


  Scenariile lirice devin credibile tocmai pentru că nu sunt << rupte din viaţă >>, ci abstrase din imaginarul colectiv torsionat de imaginaţia poetică, sub o nouă realitate, tangentă şi în contemporaneitate...
<< Draculiada >> Elenei Ştefănescu este deja un teritoriu individualizat, în care autoarea şi-a exprimat o certă identitate, o voce lirică inconfundabilă într-un spaţiu literar prin definiţie poetic ...


  Fiinţa lilială şi hipersensibilă care este Elena Ştefănescu scrie o poezie rece, dură, de oţel – moştenire, peste timp, de la strămoşul Dracula ...


  În fond, mişcarea sufletească, de individualitate şi distincţie, orbitează în jurul propriei identităţi, marcată de spaţiul românesc.” (Aureliu Goci)


  ,, Intr-un cadru specific << draculist >>, la 1116 m înălţime, în Pasul Bârgăului, vineri 7 mai 1998, la lăsarea serii... în prezenţa numeroşilor invitaţi din ţară şi de peste hotare, a avut loc un eveniment mai aparte, cu totul inedit pentru lumea... draculistă, s-a lansat << Prinţesa valahă – servitoare de lux la balul Dracula >> - de Elena Ştefănescu, o poetesă spirituală, cu doi ochi negri de diavoliţă, care a cucerit inimile celor prezenţi la lansarea volumului...


  Bine ai venit Elena Ştefănescu în grădina poeziei draculiste, cu buchetul tău de flori... care te reprezintă aşa cum eşti : o poetă plină de vervă, de har şi de ... draci ... “ ( Alexandru Misiuga - Baron al Casei Dracula )
În anul 1999 apar, la editura ,, Augusta “ din Timişoara, două cărţi – interviu: “ Mai aproape de Dumnezeu cu Dumitru Dorin Prunariu şi Tudor Gheorghe la curţile dorului. În 1995 apăruse Aproape totul despre Antonie Iorgovan , foarte mediatizată şi bine primită de publicul dornic de biografii romanţate.


  În ,, Performanţele interviului “, Gabriela Banu scrie... ,, O recontemporanizare cu o nouă generaţie de români, maturizată după revoluţie, a intrat în vederile doamnei Elena Ştefănescu, cel mai reputat reporter specialist în interviuri, un adevărat dialogolog , astăzi ; şi, pentru confirmare, se pot analiza cărţile sale de << Dialoguri neconvenţionale >> cu << părintele Constituţiei >> Antonie Iorgovan, cu rapsodul mitic Tudor Gheorghe sau cu astronautul Dumitru Dorin Prunariu, oameni ultraperformanţi, veniţi din zone atât de contrastante (politică, artă, ştiinţă).


  Autoarea ştie când să se impună şi intuieşte când să se retragă în faţa partenerilor de dialog, catalizând disponibilităţile de mărturisire şi eforturile de obiectivare ale interlocutorilor.


  Elena Ştefănescu a învăţat să nu vorbească prea mult şi să argumenteze logica tăcerilor. De fapt, descoperirea poziţiei în dialog e marea artă a interviului. Prin rezoluţia evidenţei că este o poetă de 14 carate, că ştie să cântărească valoarea cuvântului, cât valorează un adevăr spus frumos sau o mărturisire << încolţită >>, cred că dna. Elena Ştefănescu e cel mai important ziarist de interviuri. Aceste cărţi nu oferă doar nişte lecturi agreabile, ci sunt mărturii de credinţă şi documente de conştiinţă ale interlocutorilor săi atât de performanţi. Performanţa ziaristului constă în faptul că nu e niciodată mai prejos decât ei. “


  <<O foarte vie carte de ,, dialoguri neconvenţionale “ cu menestrelul Tudor Gheorghe scrie poeta şi ziarista Elena Ştefănescu, autoare recunoscută prin incisivitatea şi anticonvenţionalismul convorbirilor sale (vezi cărţile anterioare ,, Mai aproape de Dumnezeu cu Dumitru Dorin Prunariu şi Aproape totul despre Antonie Iorgovan), traducând o experienţă căpătată la şcoala radiofonică a gazetăriei. ( Este şi singura care l-a înregistrat pe bandă magnetică, într-un excepţional interviu, pe I.D. Sârbu)>>(A. Goci)
  În 2000, la editura “Deliana”, apare cartea Între Steaua Polară şi Crucea Sudului.
,, Într-o carieră poetică şi publicistică performantă, Elena Ştefănescu a esenţializat un drum textual extrem de complex, ascendent, polivalent şi meandratic ...
  Din multe puncte de vedere volumul Între Steaua Polară şi Crucea Sudului este cea mai bună dintre cărţile sale – deşi o rezoluţie foarte clară a personalităţii ar fi mai relevantă, poate, într-o antologie la vârf a întregii creaţii...
  Organicitatea, coerenţa, fluiditatea anulează improvizaţia. Este platoul cel mai înalt al creaţiei sale sau poate – ştiu eu ? – o rampă de lansare spre imprevizibile deveniri ! “ (Aureliu Goci)
  

  2001 – cartea Taifas târziu în spaţiul Dracula – Late chat in Dracula’s land (editura Agerpress typo) – completează ,, Draculiada “ de fapt încheie ciclul Dracula.
  2001 – Am văzut Coloana ta, Infinitule ! ( editura Agerpress typo)


  ,, Cartea Elenei Ştefănescu ,, Am văzut Coloana ta, Infinitule!” este o carte dedicată complexului Brâncuşi. Sunt poezii care se referă la Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa tăcerii, Aleea Scaunelor etc... Elena Ştefănescu este o autoare patetică, puternică. Fără a practica o retorică searbădă sau zgomotoasă, mizând mai mult pe efectul versului şi poeziei scurte, gen haiku, Elena Ştefănescu câştigă mult în mesaj : << Închide ochii/ Vezi cu milenii în urmă?/ Doi atomi/ Ţinându-se de mână/ Şi zâmbind fericiţi ? >> (Sărutul)


  Unele poezii par a fi fotografii făcute la faţa locului, însă developate mai târziu, într-un laborator în care există condiţii excelente pentru o astfel de operaţiune... Poeziile în care sunt prinse sub blitz-ul scriitoarei operele brâncuşiene sunt valabile din punct de vedere artistic, nu au nimic de-a face cu o idolatrizare de doi bani, ci respectă cu sfinţenie << mesajul >> brâncuşian, uneori chiar îmbogăţindu-i interpretarea. Elena Ştefănescu este o scriitoare de talent, o sărbătoare pentru cititorul de bună credinţă” (Marin Ifrim) În 2003 , la editura ”Andorsis” apare cartea de poeme Îngerii roșii.
  ”Norocul nu se lipește de mine/chiar dacă sunt o femeie a Soarelui/o poartă de energie spre lumini nevăzute.” ”Cum să-mi apăr/buzunarele de tâlhari?/De care?/De cei ce-mi zâmbesc din limuzine?/De cei zdrențăroși, care-mi cer bani/ pentru o pâine?/De cei ce se răsfață pe ecranele televizoarelor?De care?/Cum să-mi apăr buzunarele de tâlhari?”

...urmatoarea