M-am născut într-o ”eprubetă” în care se făceau experiențe politice (România). Într-o superbă lună aprilie, lună în care, spun astrologii,”berbecii” scot coarnele. Era 9 sau 10, le serbez pe amândouă, doar trăim din incertitudini. Anul? Nu vreau să mi-l amintesc, uitarea se așterne când dorești profund ceva. Era undeva în sud, pe malul Dunării, într-un orășel cu vestigii istorice din vremea lui Alexandru cel Mare și mai dedemult(Zimnicea). Zimnicea este cel mai sudic punct al țării mele și are în adâncuri șisturi albastre și ape minerale termale. Țara mea, România, a intrat(în sfârșit) în Europa, de unde n-a ieșit (geografic) niciodată. Divinitatea a hotărât să vorbesc, să scriu și să citesc în limba română. Am învățat să scriu, să citesc, să privesc cerul înstelat sau cu Soare arzând și pentru mine tot acolo, unde nemărginirea există. Am văzut caii copilăriei păscând sudoarea nopții, mi-am împletit cerul în păr, m-am scăldat în roua dimineții, m-am jucat de-a creșterea, ca un fir de iarbă,ce nu știe să explice fotosinteza, n-am fost lăsată să rup rodul pământului, mi s-a spus că e un capriciu de efemeridă. În copilărie Domnul mi-a turnat în pahar visul fericirii. Apoi, mi-am consolidat cunoștințele la Universitatea din București(capitala României). Am străbătut țara asta în lung și în lat, cunoscându-i locurile mirifice, dar și locuitorii minunați(cândva). Am trecut și trec prin viața asta, observând fiecare amănunt. Niciodată, ca acum, nu m-au biciuit nedreptățile, deși s-a schimbat regimul politic. Am presimțirea că e ceva în neregulă cu oamenii. Nu s-au mai săturat să adune bunuri materiale, lăsând bunurile spirituale să le alunece printre degete. Păcat de ei, nu mai pot atinge sublimul. Eu am avut parte de astfel de trăiri. (hei! Cine are carte are parte). Deși am avut neșansa să trăiesc într-o lume bezmetică, am învățat să mă bucur de fiecare amănunt, să iubesc, să cred că fericirea este în noi înșine și s-o pot scoate la suprafață. Dacă ți se dă șansa s-o descoperi, de ce să n-o faci în orice clipă? Mie mi s-a dat și această șansă, alături de cea a folosiri gândului în sens benefic. De ce să nu ținem fericirea de mână câteva clipe, în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună, în fiecare an? Îmi plac foarte multe lucruri, foarte multe ființe, mulți oameni, dar mai ales oamenii talentați și cu simțul umorului. Suficient pentru astăzi. Voi reveni mâine. Azi și mâine pot fi în orice zi, dacă știi să ții timpul de mână. Învățați asta!